Si daca nesperate pulberi de aur se astern peste rani desfacute si murdare, vor razbate durerile pana la negura ce-mi creste in carne? Vor putea oare taia cu sabii incinse in ochii ce ardeau candva venele ce o hranesc cu moarte fara sa nu pustiiasca trupul in care infloreste, intinzandu-si violent si ametitor bratele hulpave?
Grilaje otelite inchid in ele bulgarul de viata, frangandu-i nervurile fine si impresurandu-l cu perle negre si grele, cele mai triste podoabe ce le va purta vreodata...ating cu palma mugurul putred ce rasare din ele crezand ca il pot curata, il sarut cu disperarea celui ce stie ca fara aripile lui viata nu mai curge de sila semintelor sterile...
Il strang in pumn incalzindu-l cu tristeti ce-mi clocotesc in sange, nu vreau sa se stinga! Nu vreau sa-l port in trup si sa-i aud plansul sfasietor, sa-l simt cum palpita in stransoarea lacrimilor de mare si sa nu-i pot salva aripile de purpura!...
Si daca trupul nu va reusi sa il deschida vietii, as vrea sa nu mai fiu...fiindca nu am sa pot invata vreodata sa privesc cu demnitate vise mutilate si sterpe.
Il strang in pumn incalzindu-l cu tristeti ce-mi clocotesc in sange, nu vreau sa se stinga! Nu vreau sa-l port in trup si sa-i aud plansul sfasietor, sa-l simt cum palpita in stransoarea lacrimilor de mare si sa nu-i pot salva aripile de purpura!...
Si daca trupul nu va reusi sa il deschida vietii, as vrea sa nu mai fiu...fiindca nu am sa pot invata vreodata sa privesc cu demnitate vise mutilate si sterpe.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu