Tango la Eforie

Trupul latent adie asemenea zefirului peste pulberea soptita de amurgul febril valurilor matasoase si efervescente, isi afunda gleznele in mantia de spuma moale si densa si mii de muguri plapanzi ii rasar sub matca infierata cu soapte dulci si corozive pana cand sufletul s-a fracturat si s-a scurs.  

Isi simte umerii grei si tristi de atatea rasarituri intinate cu negura celor ce au pasit cu talpile murdare pe trairile dezgolite si o dor pleoapele obosite sa-si priveasca visurile desirate si stinghere. Apa sarata ii dezmiarda obrazul cu nervurile ei tamaduitoare,  ii curata buzele arse de cuvinte ce n-au vrut sa fie rostite si-i anesteziaza scrijeliturile deschise de brate si priviri cumplite, nedorite, nestiute...

Nisipul cald ii impleteste hedonism in pumnii stransi, lichefiaza sufletul risipit si-l scurge in artere ca o lava, ii saruta florile vinetii ce-i impodobesc carnea pana cand simte aripile patrunzand prin omoplati si intuneric. Ritmul i se scurge peste incheieturi, ii patrunde in miez de sine si ii electrizeaza miscarile si simturile.   

Chipuri noi, fara amintiri impartite, ii daruiesc un suras, o bucata de lut si speranta acolo unde cei multi, cei vechi si cei buni au uitat sa mai priveasca - si corpul se revarsa ca o faclie, inlantuit de asfintitul incandescent ce-si scurge fasiile purpurii peste marea cu unde voluptuoase si domoale. Se stinge si izbucneste iar si iar intr-un tango sublim si infinit iar palmele ii sunt poezie, cu rime armonioase si silabe euforice. 

Rochia rosie ii devine piele si imbratisare, ii amplifica tresaririle cadentate si le sculpteaza in gheata si foc, si corpul palpita cu exaltare pana cand isi elibereaza sufletul de marginile formei. Danseaza si se dezbraca de vorbe, de oameni, de sinele pe care l-a lasat candva jertfa intr-un univers limitat si diform. Danseaza si isi traieste fiecare celula purificata de frica si gol iar muzica ii patrunde in fiecare colt unde si-a ascuns fericirea de cei ce nu puteau sa o priveasca fara sa o murdareasca. Danseaza si simte pana in strafund de suflet, pana la catharsis.