Grota

Isi lasa palmele sa alunece domol peste peretele diform de scrijeliturile jalnice ale celor ce si-au dezbracat sufletele pentru a fi mai usori in goana lor hulpava catre nemurire si simte fiecare linie si fiecare culoare pe care le va lasa jertfa uitarii. O dor visurile sfasiate din ale caror rani au izbucnit aripi de plumb ce le-au ferecat in neputinta si frigul soaptelor abile ce i s-au implantat pana la os si substanta. Isi sufla simtirile peste negura maladiva si prinde in pumn bucatile de viata scurse din sperantele pierdute printre chipuri sterile si crunte, le coase arterele suprimate de soapte putrede si le incalzeste aripile grele pana cand isi dezbraca straturile si incep sa zvacneasca. Se ghemuieste in pulberea de purpura si aduna fiecare sclipire crutata de carambii celor ce descompun sinele pana la himera si-apoi le mangaie particulele firave cu vapaia ce inca ii curge in vene, le anesteziaza si le arunca spre cer printre pumnalele ascutite ascunse sub zambete dulci de suflete vandute. Danseaza desculta peste cioburi si bucati de stanca si libertatea i se infiltreaza in celule, ii misca trupul cu fire nevazute si-l despovareaza de bratele otravite ce-o ferecasera cu lanturi intr-o lume ingusta si stramba. Isi simte degetele cautand firide de lumina pentru a se imbata cu gustul lor tamaduitor si pasii incep s-o poarte departe de temnita umeda a grotei, departe de oameni marginiti si desartaciunea lor.