Definitia elegantei.

Femeia nascuta din gratie si frumos nu are chip de zeita si forme de pictura insa poarta in suflet taine dulci ce-i revarsa in piele soare si sperante. Nu stie sa urzeasca panze elaborate menite sa farmece si sa subjuge pana la anularea celuilalt ci stie sa impleteasca fasii de fericire si cuvinte curate printre degetele intrepatrunse de fiorii fiecarui bun venit. N-a invatat nicicand sa picure iluzii desarte in suflete ce i se deschid dar a invatat cum sa reverse in ele chihlimbar topit si viata, ce curata si tamaduiesc simtirile bolnave. 

Ea se strecoara in ganduri cu pasi delicati dar hotarati si e frumoasa cand genele ii mangaie obrajii aprinsi de ardoarea clipei. Are gesturi suple si soapte bogate si profunde, radiaza de implinire si nu din cutii cu pulberi sidefate. Nu poarta amestecuri calculate de nuante si materiale incitante ci isi lasa visele si simtirile sa-i puna pe trup vesminte care o dezvaluie, curgandu-i prin fiecare celula si dansand cu fiecare miscare a ei. 

E poezie si savoare cand o femeie eleganta in suflet, in gesturi si limbaj stie sa isi desfete si trupul cu texturi decadente si taieturi somptuoase, strecurandu-si sentimentele printre fibre si culori. Volane efervescente si cremoase, broderii bogate, matase delicioasa ori poate o mare inspumata de dantela - toate acestea ii saruta piele si palme, aducand omagiu zeitei voluptuoase sau nimfei androgine. Ii curg peste anatomie asa cum soaptele iubitului ii curg molatec prin vene in dimineti fara nume.

Femeia eleganta este femeia ce schimba destine, prejudecati, reguli, fara a fi stridenta si frivola. Postura corpului, delicatetea miscarilor, vocabularul elevat si conversatia rafinata o individualizeaza si amplifica. O recunosti dupa mersul gratios, dupa bogatia cuvintelor. Te cucereste prin simplitate sofisticata, prin bagajul intelectual si cultural ce ii permite sa poarte natural, fara a epata, haine de provenienta rezonanta.   

Barbatul femeii elegante nu a prins forma si fond din linii si curbe, din etichete si reguli. Ii place cafeaua simpla cu un strop de coniac, asa cum ii plac toate lucrurile din viata lui : fara povesti de spus pentru cei din jur, condimentate doar pentru cel care stie cum sa savureze aroma bogata din ceasca. 

Are maini puternice cu degete lungi si frumoase, maini ce nu se tem sa puna trepte si sa deschida aripi  acolo unde ea nu mai stie ori nu mai poate sa mearga. Ochii si vorbele lui nu stiu sa murdareasca ci sa pretuiasca si sa ridice, iar ea e frumoasa pentru ca el ii invadeaza gandurile inainte sa ii atinga irisul.

Il priveste zambind cum isi incheie butonii camasii croite impecabil in diminetile cu mireasma de ciresi infloriti si croissante aurii si moi si se gandeste ca inainte sa iubeasca forma frumoasa de sub hainele asezate fara cusur iubeste cum ii sta parul ravasit de vant, cum ii tresare palma atunci cand ea se desprinde pentru o clipa. Si iubeste aroma lui ce ii aprinde simturile si ii glaseaza pielea cu un amestec luxuriant din muscate scaldate in vapaia apusului, lavanda voluptuoasa, menta si bucati picante de ghimbir copt. Parfumul bogat ii patrunde in pori, in sange si visuri, elegant si adanc precum barbatul pe care il imbraca. 

Barbatul ce i se dezvaluie in fiecare zi altfel, caci are atatea straturi si atatea trairi de daruit. Barbatul ce o pune in valoare fara sa o transforme si fara sa o supuna, o condimenteaza si ii mentine savoarea. Dincolo de vesminte, dincolo de varsta, aspect si statut social, eleganta si magnetismul lui vin din siguranta de sine si din rafinamentul moral si intelectual ce ii permit versatilitate si charisma chiar si atunci cand trasaturile luate separat nu par incitante. Elegant inseamna in primul rand galant si abia apoi un invelis impresionant prin clasa si armonie. 

El, barbatul galant, scrie pe fiecare femeie intalnita nu cu stilouri cu nume notorii ci cu fraze curate si expresive caci nu ii este teama sa isi dezbrace sentimentele si gandurile. A inteles de mult ca pe cea care conteaza cu adevarat a cucerit-o cand au alergat razand prin ploaia de vara, nu cand i-a pus pe deget o bijuterie frumoasa. L-a ales pentru ca umerii lui sunt marginea lumii si stiu sa o apere de tristete, o atrage ca nimeni altul fiindca in bratele sale e acasa. 

Te pierzi si te regasesti in pasii lui hotarati, in palmele cu strangere ferma si electrizanta ce te poarta spre cer si infinit, in desuetul buchet de liliac si gestul de a-ti pune pe umeri haina lui mult prea mare, cu o aroma de neuitat. Insa el n-a existat nicicand ca trup, iar ea nu-i decat o soapta purtata de vantul domol peste pamanturi aride.