Castani salbatici inchid cu trunchiurile lor noduroase cararea ingusta si pietruita ce serpuieste molatec in spatele gardului inalt si amenintator,si portile masive se unesc in imbratisarea unui lant rugint ce strajuieste ca o pecete inertia spatiului. Ninsoarea cade neincetat peste fierul greu impresurandu-l cu flori albe si delicate,inoculand petale si frunze de clestar in fiecare firida ce rasare in pantecul zidurilor de caramida si izbucnind ca o spuma peste acoperisul subrezit de capriciile naturii.Fumul gros ca o pacura e purtat de vantul furios asemenea unui vartej si lumina ce razbate prin vitraliile inghetate se joaca haotic pe stratul de zapada ce straluceste in noapte, aglomerand siluete diforme.
Invesmantat in brocart negru,trupul mladios si subtire zace plictisit pe sofa,admirand opulenta mobilelor si candelabrul sculptat in bronz si cristal,cu zeci de lumanari albastre raspandind un miros imbietor de santal si inflacarand intunecimea incaperii.Impinge usor cu varful pantofului covorul a carui cuta sfida desavarsirea decorului,si degetele ei fine apuca bratul paharului studiindu-l cu deosebit interes,sorbind doar o picatura din licoarea de culoarea afinelor.I-ar placea sa ramana aici peste noapte, sa auda focul in semineu in timp ce afara viforul se izbeste neputincios de ferestre scotand sunete ciudate si tanguitoare.
Sunt aproape cinci zile de cand le-a spus sa plece,sa fuga departe de locul asta unde in curand nu va mai fi nimic.Nu mai are nevoie de ei,vor mai trece zile sau poate ore pana cand totul se va sfarsi,si ea va fi libera,libera sa alerge ca un fulg prin podul cu amintiri dragi ale copilariei,pe dusumelele de scanduri proaspat lacuite unde se juca desculta pana seara tarziu cand reuseau sa o gaseasca obosita si inghetata dormind pe maldarul de papusi de care cu greu o puteau desprinde. Uneori o trageau de codite tarand-o pe scari, mustruluind-o si smucind-o cu mainile lor butucanoase mirosind a mancare,stiind ca pana la intoarcerea stapanilor fetita va uita sa se planga.La urma urmei,o adevarata domnisoara nu are ce cauta in ungherele alea pline de praf, printre papusile vechi si urate aruncate acolo tocmai pentru a i le scoate din cap. In schimb,trebuia sa cante ore in sir la pian,lucru pe care l-a urat intotdeauna si pentru care din ziua aceea a refuzat sa mai intre in camera unde plansese furioasa de atatea ori.Astazi nu suporta nici macar sa il auda,isi acopera urechile cu palmele oricand cineva gaseste distractiv sa atinga clapele,ii e rau,rau fizic,ii e greata de sunetul produs.N-a mai urcat de mult...oare...mai sunt acolo franturi...din fericirea pe care nu a mai simtit-o nicicand la fel?....Infascand la repezeala o lumanare,urca aleargand pe scarile inguste pana in dreptul usii si roteste nerabdatoare cheia. Ii era teama ca nu se mai potriveste,dupa atata timp zacand in cutia pictata de amintiri din sertar,fiindca din nu stiu ce motiv,dupa ce a plecat nu a mai putut sa urce acolo.Era ca si cum s-ar fi intors in trecutul din care fusese smulsa,si voia sa uite totul,cea de atunci trebuise "vindecata" de ea insesi si dupa ce luptase indelung renuntase sa se mai opuna.La ce bun?Dar azi ii era dor... surasul o invadeaza cand zareste ingramaditi intr-o lada vechii prieteni,asa murdari si parca tristi,dar inca acolo.De acum ii va lua cu ea,in camera curata si calda,sa-i tina de urat in noptile lungi cand somnul nu se mai lipeste.Se tolaneste din nou pe sofa,privind insa la coltul unde le aranjase dupa ce le curatase cu grija,si decorul asta ii e de mii de ori mai drag ca cel dinainte.Stinge lumanarile,dupa ce atatea zile i-a fost frica de intuneric,insa focul ce arde si chipurile prietenoase ii sunt suficiente.Acum ii pare rau ca s-a imbracat in negru,negrul e trist,si ea nu o sa mai fie trista.Linistea care o inspaimantase timp de cinci zile ii pare asa placuta,si zgomotele care se aud cand si cand undeva tot mai aproape nu reusesc sa o mai trezeasca.O urase tocmai pentru ca le auzea atat de clar,ca pe niste clopote funebre care ii aminteau ca nu mai e mult.Le aude si acum,aude pana si pasii grei si grabiti ce zdrobesc covorul alb,si stie ca in curand vor ajunge langa castanii salbatici,si de acolo la portile inutil zavorate.Soarbe pana la capat din paharul pe jumatate plin si inchide ochii,zambind cand si cand,cu gandul la amintiri si oameni dragi.Acum cinci zile alesese sa fie singura, fiindca nu suporta povara martirizarii lor...apoi ii paruse rau ca ii lasase sa plece.Dar acum totul va fi bine,e din nou copil,si copii nu trebuie sa se teama.Un zgomot infernal sparge linistea,au ajuns la porti....cateva minute si totul se va termina.Isi imagineaza cum calca apasat pe alee,cu priviri negre si reci,inlaturand inca un mic obstacol din drumul lor inrosit.Au intrat,si rascolesc fiecare incapere,ii aude izbind in usile masive si spargand cristalele ce-i bucurasera privirea atata vreme.Usa se deschide,si inima ii bate cu putere,nu de frica,ci de emotia reintoarcerii la tot ce iubea candva.Ar vrea sa nu vada,insa vocea o striga sa priveasca chipul invingatorului si cumva ceva mai presus de ea o face sa deschida ochii si sa se ridice in capul oaselor.E atat de tanar,poate doar putin mai mare decat ea...teava ridicata declanseaza scurt,si caldura ii cuprinde trupul si sufletul.Fara convulsii,fara sa se roage,se lasa moale pe sofa.Daca nu ar fi dara subtire pe tampla ai spune ca doarme,ca viseaza cel mai frumos vis...mainile puternice cuprind trupul frumos si cald inca,si ochii negri si reci devin neobisnuit de albastri si limpezi...o fata,era doar o fata.!..cine se astepta ca indaratul zidurilor baricadate sa fie o fata????!!Ucigas!Pentru prima data isi privea palmele si ii pareau murdare de sange...nu mai conteaza,ea l-a iertat,stie ca razboiul nu alege,ca datoria unui soldat e sa nu simta,sa nu se gandeasca la nimic atunci cand....cand apasa...
Sunt aproape cinci zile de cand le-a spus sa plece,sa fuga departe de locul asta unde in curand nu va mai fi nimic.Nu mai are nevoie de ei,vor mai trece zile sau poate ore pana cand totul se va sfarsi,si ea va fi libera,libera sa alerge ca un fulg prin podul cu amintiri dragi ale copilariei,pe dusumelele de scanduri proaspat lacuite unde se juca desculta pana seara tarziu cand reuseau sa o gaseasca obosita si inghetata dormind pe maldarul de papusi de care cu greu o puteau desprinde. Uneori o trageau de codite tarand-o pe scari, mustruluind-o si smucind-o cu mainile lor butucanoase mirosind a mancare,stiind ca pana la intoarcerea stapanilor fetita va uita sa se planga.La urma urmei,o adevarata domnisoara nu are ce cauta in ungherele alea pline de praf, printre papusile vechi si urate aruncate acolo tocmai pentru a i le scoate din cap. In schimb,trebuia sa cante ore in sir la pian,lucru pe care l-a urat intotdeauna si pentru care din ziua aceea a refuzat sa mai intre in camera unde plansese furioasa de atatea ori.Astazi nu suporta nici macar sa il auda,isi acopera urechile cu palmele oricand cineva gaseste distractiv sa atinga clapele,ii e rau,rau fizic,ii e greata de sunetul produs.N-a mai urcat de mult...oare...mai sunt acolo franturi...din fericirea pe care nu a mai simtit-o nicicand la fel?....Infascand la repezeala o lumanare,urca aleargand pe scarile inguste pana in dreptul usii si roteste nerabdatoare cheia. Ii era teama ca nu se mai potriveste,dupa atata timp zacand in cutia pictata de amintiri din sertar,fiindca din nu stiu ce motiv,dupa ce a plecat nu a mai putut sa urce acolo.Era ca si cum s-ar fi intors in trecutul din care fusese smulsa,si voia sa uite totul,cea de atunci trebuise "vindecata" de ea insesi si dupa ce luptase indelung renuntase sa se mai opuna.La ce bun?Dar azi ii era dor... surasul o invadeaza cand zareste ingramaditi intr-o lada vechii prieteni,asa murdari si parca tristi,dar inca acolo.De acum ii va lua cu ea,in camera curata si calda,sa-i tina de urat in noptile lungi cand somnul nu se mai lipeste.Se tolaneste din nou pe sofa,privind insa la coltul unde le aranjase dupa ce le curatase cu grija,si decorul asta ii e de mii de ori mai drag ca cel dinainte.Stinge lumanarile,dupa ce atatea zile i-a fost frica de intuneric,insa focul ce arde si chipurile prietenoase ii sunt suficiente.Acum ii pare rau ca s-a imbracat in negru,negrul e trist,si ea nu o sa mai fie trista.Linistea care o inspaimantase timp de cinci zile ii pare asa placuta,si zgomotele care se aud cand si cand undeva tot mai aproape nu reusesc sa o mai trezeasca.O urase tocmai pentru ca le auzea atat de clar,ca pe niste clopote funebre care ii aminteau ca nu mai e mult.Le aude si acum,aude pana si pasii grei si grabiti ce zdrobesc covorul alb,si stie ca in curand vor ajunge langa castanii salbatici,si de acolo la portile inutil zavorate.Soarbe pana la capat din paharul pe jumatate plin si inchide ochii,zambind cand si cand,cu gandul la amintiri si oameni dragi.Acum cinci zile alesese sa fie singura, fiindca nu suporta povara martirizarii lor...apoi ii paruse rau ca ii lasase sa plece.Dar acum totul va fi bine,e din nou copil,si copii nu trebuie sa se teama.Un zgomot infernal sparge linistea,au ajuns la porti....cateva minute si totul se va termina.Isi imagineaza cum calca apasat pe alee,cu priviri negre si reci,inlaturand inca un mic obstacol din drumul lor inrosit.Au intrat,si rascolesc fiecare incapere,ii aude izbind in usile masive si spargand cristalele ce-i bucurasera privirea atata vreme.Usa se deschide,si inima ii bate cu putere,nu de frica,ci de emotia reintoarcerii la tot ce iubea candva.Ar vrea sa nu vada,insa vocea o striga sa priveasca chipul invingatorului si cumva ceva mai presus de ea o face sa deschida ochii si sa se ridice in capul oaselor.E atat de tanar,poate doar putin mai mare decat ea...teava ridicata declanseaza scurt,si caldura ii cuprinde trupul si sufletul.Fara convulsii,fara sa se roage,se lasa moale pe sofa.Daca nu ar fi dara subtire pe tampla ai spune ca doarme,ca viseaza cel mai frumos vis...mainile puternice cuprind trupul frumos si cald inca,si ochii negri si reci devin neobisnuit de albastri si limpezi...o fata,era doar o fata.!..cine se astepta ca indaratul zidurilor baricadate sa fie o fata????!!Ucigas!Pentru prima data isi privea palmele si ii pareau murdare de sange...nu mai conteaza,ea l-a iertat,stie ca razboiul nu alege,ca datoria unui soldat e sa nu simta,sa nu se gandeasca la nimic atunci cand....cand apasa...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu