joi, 13 noiembrie 2014

Gaseste-ma, fericire...


Gaseste-ma, fericire, cand ploaia argintie imi curata sufletul de vise zdrentuite si stinghere ce si-au pierdut aripile fiindca s-au lasat sarutate de cuvinte si chipuri sterile. Cuprinde-le nervurile plapande cu fasii de soare si cer si in noaptea fara sfarsit varsa-le vapaie in privirile prea obosite sa mai caute rasaritul. Aduna-le bucatile risipite printre clipe si soapte vandute amagirii si picura-le viata in celulele inghetate de durerea atator ierni. Ridica-le din rana dulce a uitarii si arunca-le iarasi spre infinit, smulge-le promisiunea ca se vor naste mai aprige, mai inalte, ca imi vor curge navalnic in vene pana la amurgul sufletului . Gaseste-ma cand pulbere de stele imi ninge talpile goale, cand raze de cupru si foc imi curg printre degetele amortite pana cand viata palpita din nou si-mi cresc in palme curcubee si-o mare a mea. Aprinde-mi ferestre in nopti cu dorinte nestiute si nerostite, da-le sa soarba din setea de trup si cer. Saruta-mi ochii ce nu mai aud sclipiri si zambete si daruieste-mi iar simtiri ce imi topesc oase si ganduri. 
Gaseste-ma, fericire, atunci cand nu mai stiu sa te strig....

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu