luni, 6 septembrie 2010

Because we shared the same sickness....

"It's time you see me for who i really am
I'm the walking, wounded, bleeding, clever lies from within
And with your skin stretched tight i'll beat you till you're blind,
I'll do it to you before you do it to me, because we share the same sickness inside.
And with our hands clasped tight you'll beg me not to try,
I'll do it to you before you do it to me, because we share the same sickness inside.
Names mean nothing now, my eyes only see the blackest of the black
Waiting for the kiss of God's fallen children, and there's no turning back!" (Carnifex, Names mean nothing)

Cerul de purpura isi revarsa fasiile dogoritoare si incordate peste chipul statuar si stins, sfredelindu-i obrajii marmorati cu apatie extinctoare de exaltare si sculptandu-i pecetile unor clipe cand viata nu a mai dorit sa percuteze in vene pentru a fi uitata. Degetele albe si reci cuprind mecanic piciorul oglinzii de argint si o apropie de tegumentul incrustat cu scintilatii si basoreliefuri de clestar salinizat si obscur, scurse din sufletul impovarat de siluete unghiulare ce-i sfasiau strafundurile plapande si-i insangerau peretii de peruzea cu lamuri desavarsite prin schingiuirea panzei. Fiecare linie eliberata de impulsia daltilor impetuoase ii mistuie pielea pana inapoi la sinidisisul ce o hraneste cu negura si pustiu, implantandu-i mladite de cicatrici cheloide si despicandu-l de vise si zambete.
Palme otelite si vorace ii cuprind chipul slutit de rabufnirile amaraciunii imanente ce se sustrage antifonarii, ii palpeaza scrijeliturile toride si i le acopera cu soapte domoale, incercand sa patrunda prin ele pana la nervurile ce le intretin durerea si furia , spre a le emboliza si a le reinsemina cu simtiri expulzate. Convulsii violente cuprind trupul vlaguit de trecutul ce l-a zadarnicit cu nevolnicia de a mai ierta, caci amintiri diforme si maladive ii edifica groaza ferventa de a se mai lasa invadat de fasciculele iubirii lui demente si toxice.
Palmele se deschid din inclestare si elibereaza chipul stingher dar prea obosit sa mai lupte, coborand printre valurile castanii spre gatul pe care il dezmiarda din ce in ce mai apasat, imbratisandu-l si siderandu-l cu cercul inexorabil al degetelor, infruptandu-se din voluptatea gandului ca i-ar fi de ajuns o secunda sa ii franga viata pentru a nu mai exista dincolo de el. Simte moliciunea pielii pentru care candva a fost patima si flacara feculenta, si careia azi e ii e inchisoare putrida si cumplita.
Daca ar putea comprima pana cand nu mai pulseaza....nu-i oare aceasta singura cale spre libertate si biruinta?? Unde, cand, cum au pierdut visul si simtirea, pentru ce nu mai inalta ci prabuseste si sfarama, pentru ce chinul acesta nesfarsit si arsita sufletelor ce-si privesc ruinele ingemanarii ce o credeau pentru totdeauna?? La ce bun....ochii ei arzatori s-au stins demult, caci nu-i mai hraneste nici patima si nici furia, nici disperarea de a mai trai inca si inca o zi pentru a simti pana la ultimul atom, nici dorinta de a se mistui in neant pentru a se elibera de pornirile crancene, Iubire, ura, totul, totul s-a stins!

"y (8/27/2010 2:32:01 AM): ma mai iubesti?

z (8/27/2010 2:32:24 AM): poate te iubeam
z (8/27/2010 2:32:33 AM): candva
z (8/27/2010 2:32:35 AM): odata
z (8/27/2010 2:32:37 AM): demult

y (8/27/2010 2:36:04 AM): tu nu ai sa scapi de mine
y (8/27/2010 2:36:38 AM): ar fi ultima greseala in viata ta

z (8/27/2010 2:37:25 AM): TE ROG SA UITI!

y (8/27/2010 2:37:51 AM): nu am cum
y (8/27/2010 2:38:15 AM): nu glumesc tu esti a mea
y (8/27/2010 2:38:25 AM): si numai a mea
y (8/27/2010 2:38:57 AM): asa k o sa fii o viata numai a mea"


Doar durerea a ramas vie si neimblanzita. Stapaniti candva de aceeasi boala perfida si pernicioasa, condamnati sa se caute fara a se mai gasi cu adevarat vreodata. Trup langa trup si suflet langa suflet, alaturi in osanda de a nu mai fuziona fiindca nervurile frante de o greseala ingropata in pulberea trecutului ce refuza sa moara nu stiu si nu pot sa uite durerea ce a impins-o atunci sa le smulga violent.
E vinovata ca s-a nascut lipsita de substanta analgezica a iertarii, e vinovat ca i-a indus nevoia de a-si seda amintirile cand acesta este singurul lucru pe care nu poate si nu va invata vreodata sa il faca.

4 comentarii:

  1. Am initiat o leapsa si te-am taguit si pe tine! Sper sa iti faca placere sa raspunzi!

    http://septembriejoi.blogspot.com/2010/09/sa-incercam-o-leapsa.html

    RăspundețiȘtergere
  2. Receptionat,cat mai curand am sa o preiau.Am citit raspunsurile lui koko si iguanitza si chiar o sa imi placa sa ma "joc" dezvaluind aspectele si tabieturile personale in materie.
    Multumesc!

    RăspundețiȘtergere
  3. un fel de chemare si alungare din infern a lui Dionis

    RăspundețiȘtergere