Amurg

Razele arse de noaptea celui din urma vis se scurg sfarsite si bolnave printre bratele otelite ale ferestrei, invaluind in taine sirete dusumeaua sculptata de pasii timpului hulpav si poleind bucatile de mare si furtuna deschise pe chip. Mangaie firav suvitele aramii sub care zvacnesc tample marmorate, se impletesc printre degetele inclestate in furia neputintei de a intoarce cuvinte si priviri, se infasoara precum un lat in jurul gatului imbratisat lacom de manunchiuri scanteietoare si bogate de sticla rosie.
Isi priveste incheieturile albe si moi de sub valurile de matase spumoasa, si sangele pulseaza sub povara cercurilor nevazute ce le-au infierat candva spre a le intina cu nemurirea soaptelor slute patrunse in celule si suflet. Zgarie cu unghiile marginile bratarilor inca inclestate sub piele incercand sa elibereze mormanul de vise murdarite de priviri sirete si zimtate, sa scuture colbul de pe aripile lor plapande si sa le invete sa se ridice din nou printre vene si artere pana la viata. Mai cumplit decat metalul rece o strang cuvintele otravite strecurate in clipe tarzii, buze arse ce au sorbit din suflete pana la uitare, farame de fericire ciobite de minciuni inmanusate in catifea spre a ascunde mirosul putred al pacatului. S-au infiltrat in carne asemenea unor bulbi de negura si s-au intins descriind arabescuri grotesti, agatandu-se in fiecare speranta si in fiecare zambet. Ar vrea sa le smulga, sa le embolizeze si sa le priveasca zvacnirile stinse asa cum ele au privit-o candva zvarcolindu-se sub greutatea robiei si spaimei ca-si va privi chipul si nu-l va mai stii, ca-si va atinge gandurile si vor fi fost maculate pana la nefiinta.

Pleoapele grele danseaza infiorate de firele solare ce desi rasfirate si sleite inca mai incalzesc simtiri apuse, si cu fiecare atingere pielea se curata de crustele mahnirilor consumate. Sange si vis clocotesc si se inclesteaza iarasi, navalesc in matcile hamesite scuturandu-le letargia, sterilizandu-le si defibrilandu-le pana la insufletire dureros de inalta. Vapai fara seaman ii curg prin trupul trezit, prin ochi si buze ce invata din nou sa deschida cuvinte si vise.