Sa ucizi o panseluta cantatoare

Personaje:

Traian Balcescu, instalator, nepotul Auricai Tarcomnicu

Briseida Macamete, doctor, nepoata Auricai Tarcomnicu

Vanga Ghicitoreanu, avocat

B.M.: N-auzi? Am zis sa lasi dracului jos paharul! Se uita lumea.

T.B.: Nu pot sa-mi revin. Unii plang. Eu sunt barbat. Beau. Adica nu beau, imi inec durerea.

B.M.: Te imbeti ca un porc. De te-ar vedea biata tanti Aurica...

T.B.: Taci, matusa noastra a fost un inger, da, un inger! Nu pot sa cred ca n-am sa mai mananc vreodata compotul ei de prune. Ca n-am sa mai...

B.M.: Piersici.

T.B.: Totuna.  Orice venea din mainile ei bune era o desfatare. O alinare. O....

B.M.: Te-ai ticnit. De la minunatele-i piersici, pesemne. In ultima vreme era asa senila ca le lasa sa fermenteze inainte sa le fiarba.  

T.B.: Sa nu TE razi tu de mine si de tanti! Macelareaso!

B.M.: Doctorita. Aia care te-a carpit impecabil cand ai gasit de cuviinta sa escaladezi gardul batranei vaduve epileptice.  

T.B.: Ti-am spus sa nu mai vorbesti asa! Tanti Aurica s-ar rasuci sa auda barfe in casa ei. Spunea mereu ca gura lumii te-ngroapa de viu.     

B.M.: Pai da, saraca tanti ura nascocirile. Dar nu o deranja sa le plimbe. Ne-a spus si noua cateva. Mai tii minte cand... 

T.B.: Sa nu indraznesti s-o vorbesti de rau, ca ne-a crescut ca pe copiii ei. Ne-a dat sa mancam. Ne-a dus la scoala. Ne-a facut oameni.

B.M.: Ne-a altoit bine cand i-am spart zaharnita. N-am putut sa stau jos 3 zile. 

T.B.: Atatea amintiri frumoase...parca o vad in fotoliul de la fereastra, crosetand mileuri. Batand snitele. Nu statea un minut cat era ziua de lunga.  

B.M.: In afara de somnul de pranz, de dupa pranz si de dupa cel de dupa pranz  nu inchidea un ochi. Acum lasa paharul. O sa vorbeasca vecinii ca nici la pomana nu te-ai putut abtine. Ca Aurica Tarcomnicu n-a fost in stare sa-si educe nepotii nici cat sa nu cada intr-o sticla la primul necaz. Parca ziceai ca te-ai lasat.

T.B.: Ma lasasem, dar nu mai pot de durere. Sufletul meu s-a zguduit ca biata tanti a parasit aceasta lume, lasand in urma doar pe noi, neconsolatii nepoti, patru depozite la CEC si-o biata vila.

B.M. Nenoro....biata tanti, mie mi-a spus numai de trei depozite. Si cand te gandesti ca venisem cu prajituri, sa-i mai indulcesc amara batranete....si-am gasit-o rece. Lemn. Ciment.

T.B.: Tu ai fi fost in stare s-o otravesti! Ai asteptat cu nerabdare sa-nchida ochii ca sa te lafai in averea ei. Ai datorii la pacanele, sa nu ma minti! 

B.M. Ei, o datorie marunta.

T.B. Marunta pe dracu! Esti bolnava. De mica ai fost viciata.      

B.M.: Tu vorbesti, netrebnicule? Nu te-ai dezlipit de visinata de cand ne-am intors de la cimitir.

T.B.: Eu sufar, macar un pahar cu visinata sa beau daca nu mai are cine face compot de prune. Hac. Cine croseta mileuri. Hac. Cine bate snitele.

B.M.: Piersici.

T.B.: Faci pe desteapta dar toata strada stie ca daca nu era tanti Aurica nu terminai in veci facultatea. Pe mine m-a nedreptatit cat era vie, din mormant o sa faca dreptate.  Patru depozite si-o prapadita de vila nu pot sterge durerea mea ca n-am putut merge la facultate, dar stiu ca m-a iubit mult.

B.M.: Pana te-ai inhaitat cu toti derbedeii si te-ai apucat de furat roti. Ai facut-o pe tanti de ras, nici dupa tigari nu mai putea merge de rusine. Aurica Tarcomnicu, fosta nevasta de nefrolog, absolventa de Chimie Alimentara, casnica remarcabila. O doamna si o vecina nepretuita.  

T.B.: Hai, sa nu ne mai certam. L-ai vazut pe dricar? Tzepenescu, var cu unchiu’. Se tot uita sa-l salut, dar cum sa se spuna ca Traian Balcescu, instalator celebru in Craiovita Veche, il cunoaste pe dricar. 

B.M. N-are toata lumea noroc sa se traga dintr-un neam asa aratos si mintos ca al nostru. Daca unchiul Victor nu s-ar fi insurat cu matusa Aurica si n-ar fi facut bisnita cu pateu dupa Revolutie, unde am fi fost acum?? 

T.B.: Ai dreptate, Briseido. Si ai avut o idee buna sa servim la pomana si sandwich-uri cu pateu. Sa cinstim memoria familiei Tarcomnicu, caci cu pateu s-a ridicat si cu pateu coboara. In pamant. Lemn. 

B.M.: Ciment. Pe cine ziceai ca ai pus sa imparta prosoapele?  

T.B.: Pe fata sifonarului. Anelise Louise Bocanete.

B.M.: Asta n-a fugit de acasa cu baiatul motoristului?

T.B.: Barfe. Saraca fata a intrat in gura cartierului din cauza fustelor scurte. Matusa Aurica spunea ca poama rea se vede de mica, cu cat mai scurta fusta cu atat mai putred sufletul. 

B.M.: Sa nu crezi c-o zicea cu rautate. Stii ca lui tanti nu ii placea barfa. 

T.B.: Saraca tanti, cum avea ea grija de sufletele tuturor. Si-a murit senila. Mai tii minte cand s-a afumat de Revelion si i s-a nazarit ca e de vita nobila, descendenta lui Iovan, cel care a gasit o comoara sapand o fantana si a devenit rege peste craioveni? Spunea ca asa cum stra-stra-stra-bunicul a domnit peste oras merita si ea sa domneasca macar peste un cartier. Ca toate tinichele alea cu care isi impodobea degetele fusesera mostenire de generatii si ce s-a gasit in fantana a fost pastrat si dat mai departe ascuns printre vechituri. Saraca, mereu s-a simtit complexata ca nevasta motoristului era fiica de croitor si a incercat sa isi uite originea umila. Iar noi o iubeam asa mult ca ni se rupea sufletul vazand ca senilitatea avanseaza. Cand te mai duci pe la vaduva ta epileptica, sa-i spui ca ai sange albastru si matusa ne-a lasat o comoara sub dusumea. Of, de noi a avut grija. Dar cine va mai veghea la bunastarea cartierului? O sa se aleaga praful, stalpul societatii s-a dus. Stalpul de pateu.

T.B.: Pateul ti-a platit hainele, ti-a cumparat carti. Pateul m-a facut instalator celebru, si pe tine ilustra doctorita.

B.M.: Sa fie primit!

T.B.: Auzi, cine crezi ca a avut tupeul sa vina la cimitir? Nevasta motoristului. Stii cat o invidia pe tanti Aurica pentru diploma in Chimie Alimentara si nu pierdea nicio ocazie s-o vorbeasca de rau.

B.M.: A dracu, avea dreptate tanti cand spunea ca nu e doar urata ca noaptea ci si proasta ca peretele. Pai ea se compara cu tanti?? Aurica Tarcomnicu a fost si va ramane un model pentru comunitate. 

T.B.: Tanti le stia pe toate. Ca era divort, ca era inmormantare sau vreo incaierare, a pus intotdeauna umarul la educarea semenilor. Nimic nu se intampla fara stirea si povata ei. 

B.M.: Strada nu va mai fi niciodata la fel. Si nu va mai sta niciodata nimeni in fotoliul de la geam.

T.B. Sa croseteze mileuri. Sa bata snitele. Of....biata tanti. Cand ziceai ca trebuie sa sune avocatul?

B.M.: Maine. Mortul nici nu se raceste bine si avocatii sunt cu gandul la impartit avere. Cine credea ca patru depozite la CEC si-o biata vila ne vor impovara. Daca n-o iubeam atat pe tanti nici nu ne inhamam la mostenire, donam pana la ultimul ciucur din perdea.  

T.B.: Nu! Tanti Aurica nu ar fi suportat asa ceva. Spunea mereu ca totul trebuie sa ramana in familie, ca de saraci are Dumnezeu grija. 

B.M.: Vezi, ti-am spus eu ca nu trebuia sa impartim pachete, lui tanti nu i-ar fi placut asemenea risipa. Credinciosii nu vor muri niciodata de foame si sete, spunea ea. I-am indopat degeaba. De-ar fi trait tanti sa vada ce circ e la inmormantarea ei.

T.B.: S-ar fi sculat si le-ar fi zbierat taranoilor sa-si lase pantofii la usa, uita-te cum calca cu noroi pe covoarele ei persane aduse de unchiul Victor de la turci.  

B.M.: Si cum sorb ciorba din serviciul ei de portelan, la care tinea atat. Sa le fi dat numai pateu era destul.

T.B.: Sa fie primit!

B.M.: Sa nu cumva sa nu sune maine avocatul. Asa si-ar fi dorit draga de ea, sa nu taraganam succesiunea si sa ne bucuram cat mai repede de tot ce a strans. 

T.B.: Cat am iubit-o! Cand am auzit ca s-a imbolnavit de plamani, cine i-a adus tigari? 

B.M.: Si cine i-a cumparat prajituri cand i-au gasit diabetul? Cred ca abia astepta sa moara, s-o mostenim.

T.B.: Asta era tanti Aurica noastra, o sfanta vie. Intotdeauna se gandea intai la altii. Buna de pus la rana. De intins pe paine. Ca pateul. Fie-i drumul in Rai luminat cu cat mai multe becuri asa cum intelepciunea ei a luminat ca o candela calea cartierului!

B.M.: Nici nu-i trebuie multe becuri, o luminita. Stii bine ca lui tanti nu-i placea risipa. Nu, ea traia cu putin aici ca sa aiba mult dincolo. Cum bine zicea si despre saraci, a le da de pomana le-ar fi impovarat sufletele si urcusul spre imparatia cerurilor. 

T.B.:  Am dus argintaria la mine acasa. Tanti a lucrat toata viata sa le salveze sufletele, n-am vrea sa le stricam tocmai acum.

B.M.: Cat o invidia neispravita aia de nevasta motoristului si ce mult tinea tanti la ea. Inchipuie-ti ca intr-o zi am auzit-o rugandu-se s-o tina Dumnezeu proasta...

T.B.: ca peretele si urata ca noaptea...

B.M.: asa, da, ca destul a patimit ea din pricina blestemului frumusetii si desteptaciunii – blestemul neamului noastru de atatea generatii. Si-a dus ca o martira crucea si a indurat invidia vecinelor pana i s-au pus bani pe ochi si vata in nas. Un sfert de pachet. 

T.B.: Si-acum uita-te cum stau ca vulturii langa carcasa si se imbuiba din avutul lui tanti. Daca Aurica Tarcomnicu n-ar fi fost deja rece ar fi facut apoplexie la nervi.

B.M.: S-o fi vazut acum pe fata sifonarului trecandu-i pragul in fusta scurta! Cand marul e putred nici samburii nu sunt departe. Lui tanti nu i-a placut barfa in casa ei, dar nu putea uita ca ma-sa i-a calcat panselutele cu caruciorul de butelii. Panselutele aduse de unchiul Victor.

T.B.: O pizmuia ca si nevasta motoristului. Au pus gand rau panselutelor si-au pandit-o cand s-a dus dupa tigari, inainte de slujba de duminica. Ale dracului, in timp ce draga noastra tanti se ruga pentru mantuirea sufletelor lor ele ii calcau rasadurile. Cu butelie cu tot, ce crezi!

B.M.: Imi amintesc cat a plans pe urma. Am vazut cu ochii mei cum i s-a umflat o vena la glezna, facea tic-tac-tic-tac uite asa, gata sa pocneasca. Mi-a stat respiratia de frica sa nu moara si sa ne lase singuri cu patru depozite la CEC si-o amarata de vila. 

B.M. Biata matusa, n-a vrut sa se duca inainte sa ne vada pe fiecare la casa lui. Bine, tu stai mai mult in ale altora...de-ar fi stiut ea cum bei nu mai vedeai un sfant. 

T.B.: Cum indraznesti?! Pata de grasime ce esti, pe atatea generatii cu sange neintinat al Tarcomnicilor! Portbagaje de pateu s-au dus pe diploma ta de proctolog....

B.M.: Nefrolog!

T.B.: Totuna. Ea, Aurica Tarcomnicu, absolventa de Chimie Alimentara, casnica remarcabila. O doamna si o vecina nepretuita. Sa indure privirile piezise si dispretul hoastelor din vecini. Sa-i rada in nas nevasta motoristului si fata sifonarului.  Sa...

B.M.: Hai, hai sa nu ne mai certam aici in sfantul camin al scumpei noastre matusi. Un inger. Un sfant viu. Adica mort, acum. Lemn. Ciment. Sa ne bucuram ca s-a curatat cu zambetul pe buze, stiind ca agoniseala ei nu merge sa impovareze urcusul saracilor spre imparatia cerurilor. Pana in ultima clipa s-a gandit la binele lor. Si uite-i acum, ticalosii, cum se infrupta fara nicio grija pentru mantuire.

T.B.: Ti-am zis eu ca pomana nu e decat un prilej sa se imbuibe si sa joace pe panselute. N-au pretuit-o ei nici vie. S-a irosit. 

B.M.: Un inger viu, si pe urma un inger mort. Da’ eu ma bucur, sa stii, acum e in sfarsit langa unchiul Victor. Cand a cerut cu ultima suflare sa fie ingropat langa amanta era s-o pierdem iar. Uite asa i se umflase vena aia la glezna, tic-tac,tic-tac...acum s-a dus dupa ei. Ii ia dracu.

T.B.: A suferit mult, biata tanti Aurica. Sa-i cumparam niste panselute. Pentru mormant. Ii placeau panselutele, da. Ii aminteau de unchiul Victor.

·         *A doua zi

T.B.:  Cum ziceai ca o cheama?

B.M.: Vanga Ghicitoreanu, “absolventa magna cum pilae a Facultatii de Drept Nicolae Tutilescu, femeie de cariera, fotomodel, actrita si viitoare asistenta TV. Promotoare a principiului mens abil in corpore tunato”.

T.B.: N-am incredere in ea, Briseido. Uita-te cum isi fataie extensiile si-si incordeaza tocurile fara pic de respect pentru memoria defunctei tanti. Si-a infipt ghearele rosii in buna ei credinta...pentru nici nu vreau sa ma gandesc ce onorariu.  

B.M.: Botoxata dracu, s-a repezit asupra carcasei lui tanti cand nici nu isi daduse suflarea. Ce-i pasa ei de durerea mostenitorilor? 

T.B.: Taci ca se apropie. 

V.G.: Domnule Balcescu, Doamna Macamete, vai ce bine imi pare bine ca ati reusit sa ajungeti! As fi trecut personal sa va iau dar sa stiti ca in ciuda zvonurilor meseria de avocat nu-i chiar atat de profitabila si din pacate sotul meu e doar un biet notar, nu mi-am putut permite un Mercedes cu mai mult de doua locuri. Imi pare rau ca ne cunoastem in asa imprejurari triste si va rog sa ma credeti ca nu as fi interupt ora la coafor pentru oricine. Doamna Tarcomnicu mi-a fost o clienta “extrem de” deosebita. 

T.B.: Doamna Vanga, mai rar asa ca dumneavoastra. 

V.G.: Domnule Balcescu...Traian, pot sa va spun pe nume? Da, deci sa stiti ca nu oricine ajunge la Nicolae Tutilescu si fara sa ma laud trebuie sa recunosc ca parul blond si silicoanele nu mi-ar fi fost de niciun folos daca nu as fi avut norocul sa fiu inzestrata cu inteligenta sclipitoare si sete de dreptate. Nu am visat la roba pentru foloase personale ci din dragoste pentru semeni, nu, pai daca era dupa sacul ala fara dantela si fara decolteu niciodata nu as fi devenit avocat. 

T.B.: Stimata doamna, se vede ca aveti multe in cap.  

B.M.: Fixativ, sclipici, bucle, agrafe (in soapta)....Ce ti-e si cu viata asta! Dupa 92 ani dedicati salvarii sufletelor pierdute, n-a mai ramas din Aurica Tarcomnicu - un inger viu, acuma un inger mort - decat un pumn de hartii.

T.B.: Cata durere! 

V.G.: Doamna Aurica Tarcomnicu  a murit impacata ca lasa in urma doi nepoti etalon de probitate morala si generozitate care ii vor duce mai departe munca. Si a murit fericita ca m-a ales pe mine sa am grija sa se faca voia dansei, stiti, ajunsesem chiar prietene. Am promis sa-mi cumpar ceva dragut din banii de onorariu si dupa cum vedeti nu am intarziat sa ii fac pe plac. Ii placea la nebunie sa ma vada in Chanel. De acolo de sus imi zambeste.  

   

B.M.: Draga noastra matusa ne-a insuflat neobosita dragostea pentru bunastarea celor din jur. Casa ei a fost o oaza in desertul periferiei , o incurajare pentru cei daruiti cu putin. Si-a pus termopanele cu vitralii ca vecinii sa simta mai aproape spiritul bisericii. Avea intotdeauna un pahar de apa pentru cel infometat si un cuvant bun pentru cel intristat.

V.G.: Nu as fi vrut sa va pun in aceasta postura atat de curand dupa pierderea suferita dar procedurile sunt proceduri, intelegeti (isi indeparteaza o scama).

T.B.: Biata tanti e lemn in ciment de-abia de o zi si noi trebuie sa ne inghitim lacrimile, sa ne imbarbatam si sa trecem de aceasta grea incercare asa cum si-ar fi dorit. Sa ducem mai departe misiunea ei : mantuirea sufletelor. Desigur, o misiune grea. Aurica Tarcomnicu, absolventa de Chimie Alimentara, gospodina desavarsita si vecina preaiubita, nu poate fi inlocuita. Doamna Vanga, va rog, continuati, continuati. 

V.G.: Da, pai cel mai bine cred ca ar fi sa va citesc testamentul. V-a vegheat pana in ultima clipa si va continua si de dincolo. V-a iubit mult. 

B.M.: Biata tanti, ii eram ca ochii din cap. Mai ales eu.

V.G.: Doamna Aurica a vazut in dumneavoastra speranta pentru un viitor mai bun. Pentru cartier, pentru omenire. Nu s-a indoit nicio clipa ca principiile si povetele cu care v-a calauzit vor prinde radacini si vor rasari mai puternice, mai....   

  

T.B.: mai multe, mai groase. Ca tevile unei instalatii sanitare, confluente si interdependente. 

V.G. : Deci haideti sa trecem la citirea testamentului...sa stiti ca noi avocatii suntem foarte ocupati, mai ales in sezonul reducerilor.

“Eu, Aurica Tarcomnicu, sotie de nefrolog si absolventa de Chimie Alimetara, casnica remarcabila, o doamna si o vecina nepretuita, astazi 23 iulie 2014 declar acestea :

1. Las nepotilor mei bucuria de a contribui la bunastarea semenilor, caci nu exista desfatare mai mare decat faptele bune. Pe la noi prin casa nu a trecut nimeni infometat fara sa nu primeasca un pahar cu apa, unul, caci dupa pilda lui Moise stiam ca se va inmulti daca exista credinta. Sufletele celor salvati de rele prin ajutorul meu si de acum prin al vostru vor pune treapta cu treapta spre imparatie si va vor inalta. Cand cititi aceste randuri eu voi fi deja cazata foarte bine in Campiile Elizee, caci am trait cu putin ca sa am aici de toate. Unchiul Victor dupa cum stiti a facut o mica greseala si va trebui sa mai astepte la poarta, asa cum se va intampla desigur si cu nevasta motoristului si cu fata sifonarului.
2. Dragului meu Traian ii las livada cu piersici de la noi de la tara, pentru ca trecerea spre o viata lipsita de mine sa fie mai usoara. Compotul pe care il pregateam cu drag pentru el sa fie acum pregatit si impartit copiilor din cartier. Lui Costel, fratele fetei sifonarului, sa nu ii dati nimic intrucat a ajutat-o pe maica-sa sa impinga caruciorul de butelii peste panselute. 
3. Mileurile, covoarele persane si serviciul de portelan sa ii revina Briseidei Macamete, preaiubita nepoata. De asemenea, aceasta va trebui sa ingrijeasca stratul de panselute si sa ude limba soacrei de trei ori pe saptamana. Seara, ziua nu e presiune la apa din cauza sifonarului – e racordat ilegal dar nicio autoritate nu a venit sa ii salveze sufletul in ciuda reclamatiilor mele binevoitoare.  
4.  Sa nu-mi patati fetele de masa cu vin. Traiane, viciul nu te va duce nicaieri. Cu fiecare pahar baut de tine fiecare treapta spre cer va fi mancata de carii si o sa cazi cand nici nu te astepti. Si lasa vaduvele, ca alea niciodata nu ajung in Rai. 
5.  Las povara bunurilor lumesti, 4 depozite la CEC si vila din Caprioarei, bisericii.”

......................

T.B.: A dracului de hodoroaga! Dupa cat am iubit-o si cat i-am purtat de grija! Un cap de ata n-ar fi dat la nimeni cand ea se lafaia in averea stransa de bietul nenea Victor dupa ani si ani de plimbat portbagaje de pateu prin vama. 

B.M.: Saracul nenea Victor, cat trebuie sa fi suferit de dragul nostru. Sa ne faca oameni. Pe mine ilustra doctorita, pe tine celebru instalator. 

T.B.: Un cartier intreg a rasuflat usurat cand s-a curatat tenia. De ciuma bubonica de-ar fi murit si tot nu si-ar fi platit pacatele. Am iubit-o ca pe ochii din cap. Nu i-am mai fi scos! I-am facut o inmormantare fastuoasa ca sa nu se spuna pe urma ca nepotii ei, oameni cu caracter si cu carte, au fost zgarciti. Numai eu cate cutii de pateu am desfacut, numai tu cate felii de paine ai uns...

T.B.: Si cat vin am irosit! 

B.M.: Mai ales tu.

T.B.: Eu am suferit ca un barbat, mi-am inecat amarul cum am putut! Cand s-a dus am uitat cat de a dracului a fost toata viata – un drac viu, acuma un drac mort – si-am fost gata sa iau asupra mea povara mostenirii fara sa ma gandesc la binele meu. 

B.M.: Asa suntem noi, sufletisti, frumosi si mintosi – din neam. Ea cu cine o fi semanat urata ca noaptea si proasta ca peretele? 

T.B.: Daca nu era nenea Victor, praful se alegea de noi. Mai tii minte cand am spart zaharnita cum zbiera ca din gura de sarpe hodoroaga? Cat pe ce sa faca apoplexie la nervi. I se zbatea vena aia de la glezna tic-tac, tic-tac...

B.M.: Noi ne-am facut datoria. Nu merita nici macar un pahar cu apa sa-i tina de foame dincolo. Sa ne fie primit, ca prea am patimit.

T.B.: Nu mai sta la geam ca te vad vecinii cotrobaind in sertare. Ilustra doctorita, jefuind casa defunctei din pricina datoriilor la pacanele. Tu si cu Viorel Lis.

B.M.: Ce jaf? Tot ce-i aici ni se cuvine, pana la ultimul ciucur din perdea! Ajuta-ma sa trag de macatele astea. N-o sa impovaram cu ele niste straini, cum mai urca ei in imparatie? Sa-mi amintesti maine sa cumparam panselute, sa nu se spuna ca nepotii cu caracter si cu carte ai Auricai Tarcomnicu nu i-au cinstit memoria.

T.B.: Sa fie primite!

  

Muzica fundal : 

http://www.youtube.com/watch?v=8R79NPYVBKM